Azi m-am trezit de dimineata
Imi bausem cafeaua in graba
Caci nu auzisem ceasul sunand
Am iesit grabita din scara blocului
Si mi-am tras gulerul hainei mai sus zgribulita
Inca nu se luminase de tot.
Poc, poc mi se auzeau tocurile pe asfalt
Era prea liniste
Un semn de intrebare se ridica
Unde sunt oamenii? Unde e restul?
Ma opresc brusc parca lovita de-o palma invizibila
Ma invart in loc.Nimeni!
Ma uit atent. Curios lucru!
Mai fac un pas. Poc! Si inca unul. Poc!
Ies in bulevard. Merg in intersectie.
Liniste si pace!
O panica terifianta mi se trezeste in suflet
O iau la fuga in jos pe bulevard.
Vantul imi bate rece in fata
Abia pot sa respir…de teama.
Ma opresc sa trag aer in piept.
Deodata vad umbre
De fapt sunt oameni
Care merg cu capul in pamant
Ma apropii…incet si precaut
Parca nu ma vad…
De fapt oamenii astia nu au ochi
Nu au gura, nu au fata
In loc de fata au doar o piele intinsa
Toti…
Se apropie de mine…nu inteleg…
Ghemul de teama din stomac in urca in gat
Greata ma inunda
Vreau sa fug
Picioarele-mi sunt intepenite
Vreau sa tip
Nu am glas
Sunt din ce in ce mai aproape
Teroare, groaza, spaima cumplita
Nu mai pot sa respir 
Creierul nu se mai oxigeneaza
Venele imi pulseaza energic
Ma prabusesc…
Ma trezesc . E dimineata
Imi beau cafeau repede
Iar nu am auzit ceasul
Ies grabita din scara blocului
Si-mi trag gulerul hainei mai sus zgribulita.
